Mănăstirea rupestră Corbii de Piatră este situată în satul Jgheaburi, comuna Corbi, județul Argeș, pe malul stâng al râului Doamnei. Ansamblul este săpat într-un perete stâncos masiv de gresie, având o înălțime de aproximativ 30 de metri și o lungime de peste 145 de metri.
Origini și atestare istorică
Deși prima atestare documentară oficială datează de la 23 iunie 1512, cercetările istorice și arheologice indică existența unei vetre sihăstrești mult mai vechi, ce își are rădăcinile în secolele anterior fondării statului medieval Țara Românească.
În hrisovul de la 23 iunie 1512, monahia Magdalina — în mirenie Mușa, fiică și soție de boieri, proprietară asupra moșiei de la Corbi și mătușă a Doamnei Despina Milița (soția sfântului voievod Neagoe Basarab) — reînființează și reînzestrează mănăstirea de la Corbii de Piatră, dăruindu-i moșiile sale din Corbi de Sus și Corbi de Jos, alături de hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Unicitatea arhitecturală: Două altare pe un singur naos
Biserica rupestră prezintă o particularitate extrem de rară în întreaga lume creștină răsăriteană: existența a două altare funcționale alăturate, sculptate pe un singur naos.
- Această structură amintește de tipicul bizantin timpuriu și de bisericile rupestre din Capadocia.
- Naosul are o lungime de 9,50 m și o lățime de 4,50 m, având o boltă semicirculară dăltuită direct în piatră.
În exteriorul bisericii, sculptată tot în stâncă, se află trapeza rupestră (sala de mese a monahilor), un spațiu folosit în vechime atât pentru agapele frățești, cât și ca loc de judecată al obștii monahale.
Pictura murală (Secolul al XIV-lea)
Ansamblul pictural de la Corbii de Piatră adăpostește cea mai veche pictură murală păstrată din Țara Românească, fiind realizată în pânză continuă direct pe piatră, fără tencuială sau restaurări ulterioare suprapuse.
Printre cele mai importante scene iconografice care s-au păstrat și pot fi identificate se numără:
- Buna Vestire
- Nașterea Domnului
- Botezul Domnului
- Schimbarea la Față
- Învierea lui Lazăr
- Răstignirea și Plângerea Domnului
- Deisis și chipuri de sfinți ierarhi în zona altarelor.
Reluarea vieții monahale
După secolul al XVIII-lea, lăcașul a funcționat o lungă perioadă ca biserică de mir a satului Jgheaburi, suferind degradări din cauza infiltrațiilor naturale de apă.
În anul 2003, prin binecuvântarea chiriarhului locului, viața monahală a fost reluată, așezământul primind statutul de schit de călugări.