+ Urmând întru totul sfânta și dumnezeiască Scriptură care spune : „Milă vreau iar nu jertfă” . Iarăși: „Prin milostenie se curată păcatele”. Iarăși: ” Fericiți cei milostivi, că aceia vor fi miluiți”. După cum gură cea proorocească însuflețită de Duhul Sfânt graeste: „Fericit bărbatul care miluiește, toată ziua se îndulcește de Domnul”. Deci acestea auzindu-le din dumnezeiască Scriptură, iarăși am auzit pe prooroc vorbind prin Duhul Sfânt: „Ascultați, dar, împărați și înțelegeți, pătrundeți- va cei ce stăpâniți mulțimile și va faliți cu noroadele limbilor, că de la Domnul v- a fost dată vouă stăpânirea și puterea de la Cel de Sus”. Deci, înțelegând că toate sunt în mâinile lui Dumnezeu și cât dorește fiecăruia din noi dăruiește. Ci, deci, fericit și de trei ori fericit cel care bogăția dată de Dumnezeu bine o înmulțește și lucrează în taină talantul ce i l-a încredințat Dumnezeu, că să audă acel glas bun și dulce de bucurie: „bunule și credincios rob, întră în bucuria Domnului tău”. Acestea auzindu-le , ni se cuvine nouă a ne pătrunde că acestea de aici sunt pe puțînă vreme și trecătoare după cum și spune: „Orice slavă până la o vreme este”. Se cuvine deci, nouă, a ravni la cei de mai înainte binecinstitori și sfânt răposați domni, care cele pământești bine le-au inocmit și pe acestea bine carmuindu-le, cu aceste pământești au dobândit bunurile cerești. Acestea mostenindu-le, iar cele pământești pământului le-au lăsat.
Iată dar și eu, cel întru Hristos Dumnezeu binecredinciosul și binecinstitorul și de Hristos iubitorul și singur stapanitorul, Io, Basarab voevod, din milă lui Dumnezeu, domn a toată țară Ungrovlahiei, fiul preabunului și marelui Basarab voevod cel Tânăr, cu sârguință și cu dorința am dorit către atotcinstitele și dumnezeieștile biserici, după cuvântul proorocului: ?în ce chip dorește cerbul izvoarele apelor?. Văzând deci că pentru păcatele noastre s-au împuținat binecinstitorii domni care dumnezeieștile și sfintele biserici au înălțat și au miluit și au înfrumusețat, ci mai vârtos pe cea de la sfântul loc ce este hramul împărătesc și lăcăș al Sfintei, Preacuratei, Preabinecuvantatei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, a ei Adormire, mănăstirii numite Corbii de Piatră, am văzut-o sărăcită și cu dorința am dorit a nu o lasă ci a o caută și a o milui și ctitor următor a ne numi. De aceea din toată inima am râvnit a ne numi ctitor următor al sfintei mănăstiri. Să vină călugării în fiecare an, după obicei, la Sf. Petru să ia obrocul sfintei mănăstiri: câte 700 de aspri, să fie de întărire sfintei mănăstiri la trebuință și nevoile acestui sfânt lăcaș și dumnezeiestilor călugări de hrană, iar nouă, celor mai sus ziși, să ne cânte în fiece săptămâna, o zi, seară, paraclis cu băutură și colivă iar dimineață Sfânta Liturghie, cât vom fi în viață. Iar după moartea noastră să ni se cânte în fiece an într-o zi, fie orice zi, seară paraclis și neprihanire cu colivă și băutură iar dimineață Sfânta Liturghie cu sobor și cu băutură . Și la zi să mi se facă masă că și sfânt răposaților ctitori ce au fost mai înaintea noastră, dar neclintit cât va stă sfânta mănăstire. Iar dacă cineva nu va face și nu va ține rugăciunea ce am așezat să dea răspuns înaintea lui Dumnezeu. și acestea câte am zis și câte am putut după putere să se dea din . . .* fiii noștri și după moartea noastră să facă cât îi va ține Domnul Dumnezeu în viață și cu puterea dăruită de Dumnezeu pe cine va voi Dumnezeu să fie . . .* să facă și să împlinească făgăduință noastră să cinstească și să întărească și să păzească acest hrisov al domniei mele pe acela Domnul Dumnezeu să-l cinstească și să-l păzească și să-l întărească . . .*să-i dea aici cele pământești bine și în pace a le petrece ci și împărăția cerească . . .* și șederea de-a dreapta Să care să fie și nouă păcătoșilor a o dobândi cu cei mai înainte binecinstitori și sfânt răposați ctitori . . .* întru Hristos. Amin.
S-a scris în luna iunie, 12 zile, de la Adam 7025 ani.
+ Io, Basarab voevod, din milă lui Dumnezeu, domn.
* loc șters în original.
Arhivele Statului București, S. I. nr. 184