s
23 Aprilie 1615 (7123)
Din milă lui Dumnezeu, Io, Radul voevod și domn, fiul răposatului Mihnea voevod. Da domnia mea această porunca a domniei mele egumenului Veniamin de la sfânta mănăstire din Argeș, că să-i fie lui tot satul Corbii și cu toți rumânii și cu tot venitul. Pentru că acest sat, Corbii, au fost de moșie ai călugăriței Magdalinei, jupânesei lui Crajaiu de moșie, de stramosie. Deci când a fost tocmai în zilele bătrânului Basarab voevod iar Magdalina călugăriță, ea au avut și o mănăstire la Meriș. Deci s-au sculat ea de au mersu la Basarab voevod de au închinat mănăstirea și satul Corbii, lui Basarab voevod, însă dacă se va pristăvi, ei să-i zacă oasele la mănăstire. Deci intraceea, peste puțînă vreme Magdalina călugăriță, ei s-au întâmplat moarte, deci ea, unde au jaluit, ea acolo o au îngropat, în tindă bisericii. Și au adaos Basarab voevod cu mănăstirea și cu satul Corbii, bucățele Magdalinei călugăriței de le-au dat în sfânta mănăstire de la Argeș să-i fie pomană ei, unde-i zac oasele; și de atunci până acum este cursul anilor 112 și tot au ținut sfânta mănăstire de atunci până acum cu bună pace. Iară când au fost acum în zilele domniei mele, iară niște oameni s-au aflat de s-au făcut strănepoți Magdalinei călugăriței și au ridicat pară cu egumen Veniamin înaintea domniei mele. Și așa pârâu acei oameni și anume: Dragoiu și Mircea și Stănilă pre egumen cum că sunt ei rudenie Magdalinei călugăriței, că să ia mănăstirea Merisul și satul Corbii; drept aceia domnia mea am judecat pe drept cu toți cinstiții dregătorii domniei mele. Și am văzut domnia mea și cartea lui Basarab voevod la mâna egumenului Veniamin, cum că au fost dat și închinat acea mănăstire și satul Corbii, ce sunt mai sus scriși, de Magdalina călugăriță, lui Basarab voevod, iară Basarab voevod le-au adaos în sfânta mănăstire a Argeșului și i-au îngropat oasele ei în mănăstire. Deci au rămas acești oameni ce sunt mai sus scriși, de lege și de judecată dinaintea domniei mele pentru că nici nu au avut cărți, nici nimic. Ci, văzând domnia mea acea pomena bătrână, așișderea și domnia mea am dat egumenului Veniamin că să-i fie sfintei mănăstiri de Argeș satul Corbii și acea sfânta mănăstire Merișul, să fie ajutor și de hrană călugărilor și de nimeni clătit, după porunca domniei mele. Altfel să nu fie, după porunca domniei mele și ispravnic însăși porunca domniei mele.
Scris: luna Aprilie, 23 zile în anul 7123 (1615).
Arhivele Statului București, (Ep. Argeșului XVI / 2). Documentul este în D.I.R. Țară Românească, B sec XVII, vol ÎI