Mda, chiar au trecut doi ani de la înveșnicirea părintelui stareț Teofil, Avva, așa cum l-am cunoscut cu toții.
„Un părinte al dragostei” l-a caracterizat scurt și cuprinzător fericitul întru adormire Gavriil, arhimandritul Zanfirei.
Și, ca viețuitor al monastirii Slănic, mi-aș îngadui să nuanțez un pic: un părinte cu inimă de mamă.
Nădăjduim ca iubitorul de oameni Dumnezeu să-l fi așezat pe iubitorul de Dumnezeu, Avva al nostru, Teofil, în Împărăția Iubirii Sale.
Veșnică să-i fie pomenirea!
Mai jos, adăugăm câteva poze de la parastasul de 2 ani:
Frumos, frumos! intr-adevar, principala calitate a avvei Teofil a fost dragostea de aproapele, asa cum ai spus, parinte, cu \”inima de mama\”! asa cum ar trebui sa fie, prin excelenta, orice parinte duhovnicesc, si prin definitie, orice om care pastoreste ceva sau pe cineva…acest ceva( sau cineva) poate sa fie Biserica, poate sa fie Tara, poate sa fie Familia, sau poate sa fie orice comunitate…
Un batranel cu ochii blanzi si barba alba asemeni povestilor cu sfinti.In preajma sa te simteai copil.
au trecut ca flori de visin, zilele.nsorite dară,cînd se pogora iubirea, dar a fost odinioara…