Bucură-te, ceea ce într-o Adormirea ta nu ne lași pe noi

În insula Kefalonia se află două dintre cele mai iubite și reprezentative mănăstiri ortodoxe închinate Maicii Domnului: Mănăstirea Maicii Domnului cu Crini și Mănăstirea Maicii Domnului cu Șerpi. În fiecare an, la marele praznic al Adormirii Maicii Domnului, mii de credincioși se îndreaptă cu evlavie către aceste sfinte locuri, pentru a se închina și a cinsti pe Maica lui Dumnezeu.

Pentru pelerinii români, rânduiala pelerinajului fusese gândită astfel: mai întâi închinarea la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Crini, iar apoi deplasarea la Mănăstirea Maicii Domnului cu Șerpi, unde urma să fie săvârșită Sfânta Liturghie. Cei care aveau binecuvântarea duhovnicului urmau să primească Sfânta Împărtășanie în cadrul acestei Dumnezeiești Liturghii.

În timp ce credincioșii se închinau la icoana Maicii Domnului cu Crini, în biserică se săvârșea Sfânta Liturghie. Și, pe măsură ce slujba înainta, a venit momentul Chinonicului.

Atunci s-a luat o hotărâre care avea să schimbe întreaga rânduială a zilei.

În loc ca românii să aștepte până la Mănăstirea Maicii Domnului cu Șerpi pentru a se împărtăși, s-a hotărât ca cei pregătiți și binecuvântați pentru Sfânta Împărtășanie să se apropie de Sfântul Potir chiar atunci, la Maica Domnului cu Crini. Gândul a fost unul simplu: ceea ce este înaintea noastră, în mâna noastră, nu trebuie lăsat pentru mai târziu. Nu este înțelept să renunți la ceea ce ți se oferă acum pentru ceva ce încă nu ai.

Și așa s-a și întâmplat.

Credincioșii care aveau binecuvântare s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului în cadrul Sfintei Liturghii săvârșite la Mănăstirea Maicii Domnului cu Crini.

La prima vedere, totul părea așezat cu bine. Pelerinajul putea continua către cea de-a doua mănăstire, iar credincioșii aveau să se închine și Maicii Domnului cu Șerpi.

Însă, la Mănăstirea Maicii Domnului cu Șerpi, avea să se descopere de ce această schimbare de ultim moment fusese atât de importantă.

Dumnezeiasca Liturghie se terminase. Se terminase și Sfânta Împărtășanie. Nu mai era nimic în Sfântul Potir, iar nici Sfânta Împărtășanie păstrată în mod obișnuit pentru cei bolnavi nu mai era disponibilă.

Printre pelerini se afla însă o persoană care rămăsese neîmpărtășită.

Aceasta a început să plângă cu lacrimi de durere, cu „lacrimi de foc”, pentru că își dorea să primească Sfânta Împărtășanie în ziua marelui praznic al Adormirii Maicii Domnului, dar, omenește vorbind, nu mai exista nicio posibilitate.

Atunci se poate înțelege altfel ceea ce se petrecuse cu puțin timp înainte.

Schimbarea gândului organizatorilor, hotărârea de a nu mai amâna Sfânta Împărtășanie și faptul că aproape o sută de credincioși s-au împărtășit la Maica Domnului cu Crini nu mai par doar detalii ale unei zile de pelerinaj.

Pentru cei care au trăit această întâmplare, ele au căpătat înțelesul unei rânduieli providențiale.

Dacă pelerinii ar fi păstrat planul inițial și ar fi așteptat cu toții până la Mănăstirea Maicii Domnului cu Șerpi, ar fi ajuns după încheierea Sfintei Liturghii, când Sfânta Împărtășanie se terminase. Iar acea persoană, asemenea poate și altora, ar fi rămas fără putința de a primi Sfintele Taine în ziua în care își pusese nădejdea în Maica Domnului.

Dar Maica Domnului nu a îngăduit aceasta.

Prin schimbarea unei hotărâri omenești, aproape o sută de credincioși au primit Sfânta Împărtășanie la Maica Domnului cu Crini, iar, atunci când s-a ajuns la Mănăstirea Maicii Domnului cu Șerpi, s-a văzut limpede cât de important fusese acel moment.

Nu putem cerceta cu mintea tainele iconomiei dumnezeiești și nici nu trebuie să transformăm o astfel de întâmplare într-o demonstrație. Dar putem primi cu smerenie ceea ce ea ne învață: să nu trecem cu vederea binecuvântarea care ni se pune înainte și să avem nădejde în mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

În ziua Adormirii sale, Maica Domnului a arătat încă o dată, pentru cei care au trăit această întâmplare, că nu îi uită pe cei care aleargă la ea cu credință și nădejde.

Și poate că, privind în urmă la cele petrecute în acea zi, cuvintele Acatistului Maicii Domnului capătă o frumusețe cu totul aparte:

**„Bucură-te, ceea ce într-o Adormirea ta nu ne lași pe noi!”**

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, că și atunci când noi nu înțelegem rostul unei schimbări de plan, tu poți rândui lucrurile spre folosul nostru.

Bucură-te, că nu-i lași lipsiți pe cei care aleargă la tine cu credință.

Bucură-te, Nădejdea creștinilor și Mijlocitoarea noastră înaintea Fiului tău și Dumnezeului nostru!

**Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, nu ne lăsa nici pe noi, cei care alergăm cu credință la ocrotirea ta!**