Dincolo de marginea fotografiilor: O revărsare de Har și Lumină în inima corbilor de piatră
Se spune adesea că o fotografie face cât o mie de cuvinte. Totuși, sunt zile în care clișeele se prăbușesc în fața tainei, iar obiectivele aparatelor de fotografiat devin neputincioase. Astăzi a fost o astfel de zi.
Pentru că ceea s-a trăit astăzi sub bolțile Cerului, acest sfânt Altar zidit de Însuși Dumnezeu, nu se lasă prins în pixeli și nici nu poate fi povestit în rânduri reci de cronică. Doar cei care au fost prezenți aici — nu doar cu trupul, obosit de drumurile veacului ăstuia gri, ci cu inima deschisă și înmuiată în dorul de Dumnezeu — au putut simți fiorul cald al marii binecuvântări care s-a revărsat de Sus.
Acum, la doar câteva clipe distanță, privind în urmă, rămânem cu ochii umeziți și cu sufletul plin de o dulce recunoștință. A fost o stare de frățietate vie, de o întrajutorare curată, cum rar ne este dat să gustăm în lumea aceasta atât de grăbită și înstrăinată. O prietenie sfântă, născută nu din interese pământești, ci din căldura vetrei comunitare și din bucuria de a ne ști mădulare ale aceluiași Trup Hristic.
În mijlocul nostru, ca doi părinți iubitori și purtători de grijă, s-au aflat arhipăstorii -+Teofan și +Siluan. Prezența lor nu a fost doar o vizită pastorală, ci o mângâiere adâncă. În jurul lor, credincioșii s-au adunat nu ca simpli spectatori, ci într-o adevărată și tainică comuniune de rugăciune. Privirile lor blânde, cuvintele pătrunse de Duh și rugăciunile înălțate la unison au topit orice urmă de singurătate sau povară din sufletele noastre.
Cine caută să înțeleagă această zi doar din poze va rămâne, pesemne, cu o imagine statică, străină. Căci cum ar putea o cameră foto să surprindă lacrima de emoție ascunsă în colțul ochiului? Cum să redea liniștea aceea adâncă ce s-a așternut peste obște, atunci când simți că Cerul a coborât pe pământ?
La plecare, cu pașii mai ușori și cu sufletele limpezite ca după o ploaie curată de vară, am simțit că această zi nu se încheie odată cu agapa. Ea s-a mutat dincolo de zidurile trapezei, în cămările tainice ale ființei noastre.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să păstrăm această stare de har, această caldă comuniune și dorul de a ne regăsi mereu aproape unii de alții, sub Acoperământul Maicii Lui și binecuvântarea păstorilor noștri! Amin.