Categorie: Articole

  • Pentru pacatele conducatorilor patimeste poporul

    Sfantul Nicolae Velimirovici

    Oare ati bagat de seama, cum in vremea Judecatorilor lui Israel pacatele savarsite de catre popor starnesc razboiul si pierd razbo­iul? Ca mustele pe rana, asa au navalit semintii­le vecine asupra poporului israilitean, acoperit de rani duhovnicesti.

    Nici un razboi n-a fost starnit de un pacat al marilor judecatori: fiindca acestia erau alesi ai lui Dumnezeu si oameni inarmati cu puterea lui Dumnezeu, care au fost ridicati la carmuire ca poporul sa se vindece de pacat si in urma acestei vindecari sa il slobozeasca de jugul strain – cu alte cuvinte, sa aduca ina­poi in sufletele oamenilor libertatea duhovni­ceasca, careia ii urmeaza fara intarziere liberta­tea fizica, exterioara, ca manifestare ori simbol al celei dintai.

    In vremea imparatilor lui Israil, poporul a fost iarasi atins de nenorocire in raz­boi, pentru pacatele savarsite de acesti imparati. Prin faradelegile lor, imparatii L-au maniat pe Dumnezeu, si Dumnezeu a ingaduit sa vina razboi asupra lor si i-a dat in mainile vrajmasilor lor. intr-adevar, au fost si imparati buni, insa nu multi, si in vremea acestora fie ca nu a fost raz­boi deloc, fie ca, de a fost, s-a terminat cu o biru­inta stralucita asupra vrajmasului.

    Pentru pacatul si faradelegea conducatori­lor de popoare potrivnici lui Dumnezeu, patimeste poporul si piere statul, neatarnarea si libertatea poporului.

    Pacatele conducatorilor pricinuiesc razboiul si pierd razboiul

    Iata cateva exemple:

    1. Imparatul Saul a fost biruitor in toate razboa­iele, tot timpul cat a ramas credincios lui Dumne­zeu si a pazit poruncile Lui. Indata, insa, ce a apostaziat de la Dumnezeu si a mers sa caute sfat la vrajitori, a fost biruit in razboiul impotri­va filistenilor, si in deznadejde s-a strapuns singur cu sabia.

    2. Imparatul Solomon a fost un imparat intelept si ager la minte pana la batranete. Ca atare, a propasit in toate. Si nu a fost razboi in vremea lui. La batranete, insa, el a pacatuit, fiindca s-a luat dupa sotiile sale inchinatoare la idoli. Din aceasta pricina, imparatia lui s-a rupt putin mai tarziu in doua parti, care se razboiau fara inceta­re intre ele.

    Si a zis Domnul catre Solomon: „Pentru ca ai facut acestea si n-ai pazit poruncile Mele si ran­duielile Mele, care am poruncit tie, rupand in doua voi rupe imparatia ta din mana ta, si o voi da pe ea unei slugi a ta” (3 Regi 11, 11). Aceasta sluga era Ieroboam, mai-marele grajdarilor impara­testi. Iar urmasul lui Solomon in Ierusalim a fost fiul acestuia Roboam. Si razboi a fost intre Roboam si Ieroboam in toate zilele vietii lor (3 Regi 15, 6).

    Imparatul Rovoam, fiul lui Solomon, facea ceea ce este rau. Si a navalit asupra lui Sisac, im­paratul Egiptului, a navalit asupra Ierusalimu­lui, fiindca gresise inaintea Domnului. Sisac avea oaste puternica: o mie si doua sute de care si sasezeci de mii de calareti – iar restului ostirii nu era numar (2 Cronici 12, 2).

    Ce s-a intamplat? Dupa legea pacatului, Rovoam trebuia sa fie strivit. Insa milostivirea lui Dumnezeu a venit si a imblanzit legea pacatului. De ce aceasta interventie a mi­lostivirii lui Dumnezeu? Din pricina pocaintei imparatului si capeteniilor: „Fiindca atunci s-au umilit capeteniile lui Israil si imparatul, si au zis: Drept este Domnul. indata ce a venit pocainta, a venit si milostivirea de la Dumnezeu. Si a zis Domnul prin prorocul Sau Semaia: Umilitu-s-au, nu-i voi pierde pe ei, ci peste putin voi mantui pe ei.. ca sa cunoasca ce inseamna a sluji Mie si ce inseamna a sluji imparatiilor pamantului. Si Sisac a jefuit Ierusalimul, iar alt rau n-a facut, caci nu i-a inga­duit Domnul: ca se mai gasea ceva bun in Iuda” (2 Cronici 12).

    3. Imparatul Ahav, fiul lui Amvri, a facut ce este rau inaintea Domnului, mai mult decat toti cei mai inainte de el (3 Regi 16, 30). Pentru pacatele imparatesti, Dumnezeu a trimis seceta de trei ani si foamete peste pamantul lui Israil. Insa aceasta nu l-a inteleptii pe imparat, si el nu s-a pocait. Ca atare, a venit razboiul. Sirienii au na­valit asupra lui Ahav, si imparatul Ahav a pierit in razboi, si au lins cainii sangele lui (21,19; 22,38), cum ii si prezisese prorocul Ilie.

    4. Imparatul Iudeii, Ohozia, a facut ce este rau inaintea Domnului. Iar de vreme ce orice rau isi cauta pereche pe masura, si acest imparat rau s-a imprietenit cu imparatul Ioram al Israilului, cel deopotriva cu el in rau. S-au imprietenit si au mers la razboi impotriva sirienilor. Au fost, insa, infranti, si amandoi au fugit. Si cand credeau ca au scapat, au fost amandoi omorati cu sageti de catre Iehu, care avea sa fie mai tarziu imparat al lui Israel.

    5. Imparatul Ioahaz, fiul lui Iehu, a facut ce este rau inaintea Domnului. Pentru aceasta, S-a maniat Domnul pe Israil si i-a dat pe ei in mana lui Azail, imparatul Siriei. Si imparatul Siriei i-a batut pe israiliteni, si i-a facut pe ei ca praful de pe cale (4 Regi 13, 2-7).

    6. Imparatul Menahem a facut ce este rau inaintea Domnului. Pentru aceasta, imparatul Ful al Asiriei a pornit razboi impotriva lui. Menahem, spe­riat, a adunat de la tot poporul o mie de talanti de argint, si astfel s-a rascumparat pentru o vre­me de la vrajmas, si Ful s-a intors acasa.

    7. Imparatul Fachee a facut ce este rau inaintea Domnului. Pentru aceasta, a pornit razboi impotriva lui Tiglat-Pilesar, imparatul Asiriei, care a cucerit multe cetati si tinuturi ale pamantului lui Israil, dimpreuna cu Galileea si tot pamantul lui Neftali, si a mutat poporul de acolo in Asiria (15, 29). Iar impotriva lui Fachee s-a pornit o rascoa­la, si el a fost ucis (in treacat fie spus, si Fachee ajunsese pe tron starnind, pe cand era capetenie in oastea imparateasca, o rascoala impotriva imparatului sau Fachesie si omorandu-l: cum a facut el altuia, asa i s-a facut si lui).

    8. Imparatul Osie a facut ce este rau inaintea Dom­nului. Pentru aceasta, a navalit asupra lui Salmanasar, imparatul Asiriei. Si s-a facut Osie sluga lui, si i-a platit daruri (17, 3). Dar Salmanasar a aflat ca Osia lucreaza in taina ca sa se rupa de el si, legandu-l, l-a aruncat in temnita. Dupa aceea, Sal­manasar a supus deplin Samaria si a dus in ro­bie, in Asiria, poporul lui Israil.

    Prin asta ia sfarsit neatarnarea si libertatea poporului lui Israil.

    9. Imparatul Manasi al Iudeii a facut ce este rau inaintea Domnului. Si a inselat Manasi intregul popor, de faceau mai rau decat popoarele pe care le pierduse Domnul dinaintea fiilor lui Israil (21, 9). Pentru aceasta, a adus Domnul asupra lor capeteniile ostirii imparatului lui Asur, si au prins pe Manasi in legaturi, si l-au legat cu obezi, si l-au dus in Vavilon (2 Cronici 33,11).

    10. Imparatul Ioahaz a facut ce este rau inaintea Domnului. Pentru aceasta, a navalit asupra lui Nehao, faraonul Egiptului, si l-a prins in Revla, in pamantul Enatului, si l-a legat, si asupra pa­mantului a pus dajdie de o suta de talanti de argint si un talant de aur. Si l-a dus faraonul pe Ioahaz legat in Egipt, unde acesta a murit in temnita.
    11. Imparatul Ioachim a fost pus ca imparat al Iudeii de faraonul Nehao. Si el a facut ce este rau inaintea Domnului. Pentru aceasta, a navalit asu­pra lui Nabucodonosor, imparatul Babilonului, l-a infrant, l-a pus in lanturi si l-a dus in Babilon.

    12. Imparatul Ioahin, fiul lui Ioachim, a facut ce este rau inaintea Domnului. Pentru aceasta, a venit Nabucodonosor si a impresurat Ierusalimul. Iar Ioahin a iesit si s-a dat impreuna cu mama sa in mana imparatului Babilonului. Si imparatul Babilonului l-a dus in Babilon, iar avutia din Ierusalim a luat-o toata, si a stramutat tot Ierusa­limul, pe toti boierii si pe cei tari de vartute, zece mii de robi, si pe tot teslarul si fierarul; si n-au ramas decat saracii pamantului (4 Regi 24, 14). Peste acest popor sarac a pus Nabucodonosor ca im­parat pe Sedechia, fiul lui Ioahin.

    13. Imparatul Sedechia a facut ce este rau inaintea Domnului. Pentru aceasta, Nabucodonosor a na­valit pentru o ultima data asupra Ierusalimului, l-a cucerit, a ars templul, a ars si cetatea, pe Sedechia l-a prins de viu, pe fiii lui i-a injunghiat inaintea lui, iar lui i-a scos ochii, l-a pus in lan­turi si l-a dus in Babilon.

    Odata cu Sedechia a pierit pe vecie imparatia lui Iuda si a devenit provincie babiloniana. Cu asta ia sfarsit neatarnarea si libertatea poporului Iudeii.

    Din acestea, oare nu reiese limpede ca lumina zilei ca:

    1. Pacatele conducatorilor poporului pricinu­iesc razboiul si pierd razboiul.

    2. Pentru pacatul si faradelegea conducatori­lor de popoare potrivnici lui Dumnezeu patimeste si poporul si pier statul, neatarnarea si libertatea poporului ?

  • Furtuna si urmarile ei

    01 Mesteacanul inainte de furtuna

    02 Mesteacanul inainte de furtuna

    03 Mesteacanul dupa furtuna

    04 Mesteacanul dupa furtuna

    05 Mesteacanul dupa furtuna

  • AUDIO: „Importanta invataturii Sfantului Grigorie Palama pentru societatea contemporana”

    Conferinta s-a desfasurat in prezenta Inalt Preasfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului

    si a Preasfintitului Nicodim, Episcopul Severinului si Strehaiei.

    Expunerea Pr. prof. Gheorghios Metallinos.

    Expunerea Prof. Dimitrios Tselenghidis.

    Întrebări şi răspunsuri.

    SURSA: radio Dobrogea

  • HRISTOS A’NVIAT!

    Lumina Sfântă de la Ierusalim. Dovezi şi mărturii. VEZI VIDEO.

  • Coduri secrete, descifrari publice

    de Andrei Bacalu 
    15/07/2005

    Sunt foarte la moda codurile, mai exact, cartile scrise in jurul unui cod. Ca de exemplu, marele succes de librarie, dar si de public, „Codul lui da Vinci”, izvor inca nesecat de imitatii, de explicatii fanteziste, de incercari de a profita de pe urma unui subiect neasteptat de popular, nu neaparat reusite, o carte foarte laudata in presa, „Regula de patru”, s-a dovedit a fi un esec. Evident subiectul a mai fost abordat de la Edgar Allan Poe (Scarabeul de aur) la Neil Stephenson (Cryptonomicon), de postmoderni ca Thomas Pynchon (Curcubeul gravitatiei) fara a uita autori minori dar agreabili, precum Thea von Harbou (Spionii). Daca Dan Brown, autorul lui da Vinci, reuseste sa efectueze un delicat masaj al ego-ului unui cititor cat de cat informat, dandu-i acestuia sentimentul de apartenenta la un club foarte exclusiv, altii, ca Ian Caldwell si Dustin Thomason (Regula de patru) combina descrierea vietii dintr-o universitate de prestigiu (traditii inventate, interdictii relativ usor de incalcat, iubiri adolescentine cu sau fara perspective de viitor, lupta pentru un scaun academic de genul „Publica sau pieri…”) cu incercarea de a stimula iubirea pentru cultura clasica, pentru cartile rare si vechi. Lucru usor de inteles pentru unul ca mine, candva client serios al Bibliotecii Academiei (inclusiv documentarea „speciala” !), musteriu dar si prieten al anticarilor, trimis in ultimii mei ani in tara la Institutul de Igiena si Sanatate Publica unde biblioteca era plina de incunabule, de editii princeps, de raritati, toate practic necunoscute. Apar in fictiunile moderne meserii cu totul noi, cum ar fi cea de simbologist, specialist in descifrarea si interpretarea simbolurilor, se construiesc finaluri vag si neconvingator optimiste, deseori neclare, care provoaca cititorului inca animat de speranta unei revelatii o usoara neliniste, o inevitabila dezamagire care poate doar readuce la suprafata amintirea unor dezamagiri mai vechi. Si incep sa ma intreb de ce oare nu incercam, sau poate ca nu stiu eu, sa descifram mistere reale, enigme mult mai aproape de noi, poate mai putin celebre dar cu nimic mai putin importante decat fanteziile unor autori la moda. Unde sunt si cine incearca sa descifreze tablitele de la Tartaria, placile de la Sinaia, scrieri vechi de cand lumea inca netraduse, inca la fel de misterioase ca in ziua in care au fost aduse la lumina? Dar intrebarea care ma tulbura cu adevarat, fie si din motive pur personale, este legata de piatra de la Corbi. S-a scris, nu foarte mult, cu siguranta ca nu indeajuns, despre Corbii de Piatra, locul plin de legende de pe valea raului Doamnei, cu biserica sa sapata in stanca, cu cele mai vechi picturi religioase din Romania, cu misterele si povestile care nu inceteaza sa pomeneasca fantastica frumusete a acelor locuri. Valea incepe de pe drumul de la Pitesti spre Campulung Muscel, la podul Belului, trecand prin sate ca Piscani, Darmanesti, Cosesti, Leicesti, Jupanesti, Domnesti, Nucsoara, Corbii de Piatra si mai departe spre lacul Ursului si stana lui Burnei, pana la versantul sudic al Fagarasului. Am fost medic pe acolo acum 40 de ani. Mi-e cam greu sa folosesc astfel de cifre dar acum aproape 30 de ani am aflat ca un dascal local care isi repara pivnita a descoperit in temelia casei o piatra de marimea unei paini negre taranesti, o piatra grea de un cafeniu aproape negru, culoarea zatului de cafea, acoperita pe ambele fete cu inscriptii, unele vag ideografice (corabii, cai, lancieri ) altele apartinand pe cat se pare unui alfabet misterios, total necunoscut, evident inca nedescifrat. Am tinut in mana aceasta piatra, i-am mangaiat suprafata, am fost alaturi de operatorii care au filmat-o (mi-i amintesc, Petre Iordanescu si Dumitru Cacoveanu), am discutat cu zeci de specialisti in diverse domenii, geologie, istorie, arheologie, paleografie, chiar si criminalistica (e un fals, nu e un fals ?), am cautat pe jos si cu elicopterul urmele unor ipotetice asezari, adrese posibile ale acestui mesaj cine stie cat de vechi. Nu am gasit raspunsuri pana in ziua de azi. Un modest film documentar cu acest subiect a fost difuzat (cred) intr-o emisiune pentru tineret, a ajuns prin 1978 la un festival de televiziune de la Paris, a ramas (sper) in cine stie ce colt de filmoteca TV. Incercarile de descifrare nu m-au convins, inclusiv cele aparute intr-o revista de stricta specialitate. Nu au mai aparut opinii noi, au venit vremuri si mai grele, nimeni nu s-a mai ocupat de minunata, incantatoarea, pentru mine, piatra de la Corbi. Oare am mai putea-o regasi? Oare va veni ziua in care cineva va fi in stare sa ne spuna ce inseamna simbolurile care acopera acest misterios elipsoid? Oare exista undeva un om tanar si plin de curiozitate care sa incerce sa gaseasca raspunsuri la intrebarile care inca ma mai framanta si sper ca nu numai pe mine? Nu stiu. Poate ca nu voi ajunge la ziua aceea. Dar sper ca cineva, undeva, candva, va descifra si tablitele pe care le-am pomenit, dar mai ales mesajul pietrei. Si asa cum spune un mare iubitor de simboluri, mistere si enigme, Jorge Luis Borges, aceasta eleganta speranta imi indulceste singuratatile.

    pt. conformitate: http://www.jurnalul.ro/?section=articol&screen=print&id=41125

Share with